Treceți la conținutul principal

Pamflet



De dai nas la dobitoc
Şi te plângi de nenoroc,
Anii trec pe lânga tine
La fel azi cum va fi mâine.

Dacă-am învăţat ceva
Prietenă cu dumneata
Am învăţat că n-are rost
Să te plângi de nenoroc.

Zilele se scurg la fel
Trase toate prin inel,
Nu văd în ce sens mă poartă
Prietenă cu dumneavoastră

Nu te-ncrede în străini
De-ţi umplu cupa de vin,
Unii sunt, iar alţii pleacă
Veţi rămâne dumneavoastră.

Eşti un domn în felul tău
Şi la bine şi la rău
Am greşit s-aleg destinul
Ţi-e prieten doar străinul.

Nu ştiu pe ce cale-apuc,
Tinereţea mea s-a dus,
Nu te-ncrede în oricine
Nimeni, clar, nu îţi vrea bine.

\
Florentina Maris


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Şah mat

Şah mat ……..
La poarta sufletului meu, De strajă stă o tură pe-nnoptat, Pionii după luptă, Căzură greu, Şi un nebun în poartă, Bate disperat…
Regina albă, regina negră şi-un pion cam aerat, Dau ultima luptă de cu seară, Când soarele alene… merge la-nnoptat…
Un cal nebun cu şa de aur, Bătută ‘n diamamante nensemnate, Îi stă reginei albe la picior, Ca un dulău sensibil într-o carte


Pe tabla ‘nconjurată de visele abstracte, Joc jocul de-a nebunii, Pe negru şi pe alb, Şi mă cobor umilă într-o carte, Din turnul meu de fildeş prea înalt...etc…
MF, iunie 2018
(foto:Internet)


un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă Şi vălul vremii se destramă, Un gând nefast Sau poate-un zeu fatididic, Un sentiment antic şi…poate…ludic.
Am tras cortina roşie pe gând Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă O ultimă sclipire cu avânt, Când mă refugiez tăcută în cuvânt, Iar gându-mi fuge năucit, La ziua ce tocmai a venit.
Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi, Tăcute peregrinări în viitor Şi în trecut, Şi prea mult dor.
Nu am ştiut,
Nu, am uitat, Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.

MF, 21 nov. 2017
(foto: Internet)