Treceți la conținutul principal

Pamflet



De dai nas la dobitoc
Şi te plângi de nenoroc,
Anii trec pe lânga tine
La fel azi cum va fi mâine.

Dacă-am învăţat ceva
Prietenă cu dumneata
Am învăţat că n-are rost
Să te plângi de nenoroc.

Zilele se scurg la fel
Trase toate prin inel,
Nu văd în ce sens mă poartă
Prietenă cu dumneavoastră

Nu te-ncrede în străini
De-ţi umplu cupa de vin,
Unii sunt, iar alţii pleacă
Veţi rămâne dumneavoastră.

Eşti un domn în felul tău
Şi la bine şi la rău
Am greşit s-aleg destinul
Ţi-e prieten doar străinul.

Nu ştiu pe ce cale-apuc,
Tinereţea mea s-a dus,
Nu te-ncrede în oricine
Nimeni, clar, nu îţi vrea bine.

\
Florentina Maris


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

E ora patru dimineţa m-am trezit în zori să  scriu sufletul îmi e pustiu şi mă gândesc că în curând va fi o mare tragedie pe Pământ.
Nu pot să dorm dar lupt si sper
iubirea lui, făptura lui, mic giuvaer!
Sfârşeşte Doamne cu Pământul goleşte-mi de menire gândul ajută-mă să tac, să lupt, să ’ndur îmi este nefiresc de greu, nu sunt nici gnostic, nici ateu, sunt doar o simplă pierde-vară…, scriu poezie despre ţară,

pierdută-n flăcări, pierdută-m scrum, se va sfârşi! Vă spun de pe acum!
Nu este cale de întors, Mulţi dintre cei răi, dintre cei nemernici, Au întors lumea pe dos.
Un iad îmi este existenţa, Fac rimă  azi cu flatuenţa, Şi râd, Îmi pare necesar,
Să spun, să scriu şi să  dispar!

un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Altă poveste

Sub un colţ de cer aştept Să cadă rumenă petală Privirea dalbă îmi îndrept Către tine cu sfială Şi mă întreb, Şi te întreb: Ce fuse oare între noi? Sau totul este o greşeală? Greşirăm oare amândoi În vara-aceea infernală? Aş vrea sa pleci curand detot Prea mi-e prezenţa ta otravă Nici capul tu să nu-l întorci Am fost dar nu sunt o epavă. Ce fuse oare între noi? Circ, şansă, teatru de marionete? Părea desprins dintr-o poveste Povestea mea, povestea ta, Mereu, mereu...
Altă poveste!?!