Retorică



Simt, aşa, un gol în piept,
Vreau trecutul să-l îndrept,
Văd şi simt că e-n zadar,
Să dai peste tot cu var.

Când nu ţi-a mai ramas nimic
Şi te pui de-o-parte-un pic,
Începi să te gândeşti că mâine
N-are cum să fie bine.

Când iubeşti la infinit,
Lupţi şi crezi că ai găsit,
Un om simplu şi curat
Să te-n-crezi: Mare păcat!

Uneori visez la stele,
Doamnă simplă între ele,
Cum sunt eu nu ştie nimeni,
Doar copiii-n obraji rumeni.

Cine ştie ce-i destinul?
Eu visez la multpreaplinul,
Unei vieţi de filozoafă,
Doamne ce bine e Acasă!

Florentina Maris

confesiunipublice.blogspot.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

un rai de humă

Altă poveste