Treceți la conținutul principal

TUR-RETUR



Prietenii sunt elixir,
De vin, de viaţă, trandafiri
La masă de te-aşezi cu ei
Te simţi Atena între zei.

Apollo îmblânzea cu harpa,
Azi omul nu-şi arată faţa,
Poseidon mereu la drum
Am obosit de pe acum...

Născută poate o Veneră,
Nu prea frumoasă, austeră,
Mă simt Atena între zei,
Om simplu-ntre amicii mei.

Carpe Diem zic mereu,
Deşi gândesc că-mi va fi greu
Să duc asin povară-n spate
Teoretic jumătate.

Ma simt Atena între zei,
Fiinţă simplă sunt ca ei,
Oameni născuti în nenoroc
Batem cu toţi pasul pe loc.

Atlant sau poate chiar cariatidă,
Mi-am zidit viaţa in firidă,
O Ana simplă de la deal
Care credea în ideal!?!

Cine eşti tu să mă condamni
Că nu mai fac nimic de ani,
Când ştiu cât lupt şi cât îndur
În viaţa asta, tur-retur!

Florentina Maris



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Şah mat

Şah mat ……..
La poarta sufletului meu, De strajă stă o tură pe-nnoptat, Pionii după luptă, Căzură greu, Şi un nebun în poartă, Bate disperat…
Regina albă, regina negră şi-un pion cam aerat, Dau ultima luptă de cu seară, Când soarele alene… merge la-nnoptat…
Un cal nebun cu şa de aur, Bătută ‘n diamamante nensemnate, Îi stă reginei albe la picior, Ca un dulău sensibil într-o carte


Pe tabla ‘nconjurată de visele abstracte, Joc jocul de-a nebunii, Pe negru şi pe alb, Şi mă cobor umilă într-o carte, Din turnul meu de fildeş prea înalt...etc…
MF, iunie 2018
(foto:Internet)


un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă Şi vălul vremii se destramă, Un gând nefast Sau poate-un zeu fatididic, Un sentiment antic şi…poate…ludic.
Am tras cortina roşie pe gând Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă O ultimă sclipire cu avânt, Când mă refugiez tăcută în cuvânt, Iar gându-mi fuge năucit, La ziua ce tocmai a venit.
Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi, Tăcute peregrinări în viitor Şi în trecut, Şi prea mult dor.
Nu am ştiut,
Nu, am uitat, Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.

MF, 21 nov. 2017
(foto: Internet)