Treceți la conținutul principal
Balada unei “proaste” fără leac



Dau cu mătura şi spăl
Mă foiesc de colo colo,
Toată ziua fac mâncare
Şi răcnesc mereu “da solo”
Nu contează că nu pot
Nu e nimeni să asculte
Uneori supun la vot
Urlu vrute şi nevrute.
Sunt o “proastă” fără leac
Mai mereu îndragostită
Seara mă aşez şi zac
Înjurată, necinstită.
Cer, cerşesc, mă umilesc
În casă s-avem de toate
Toată lumea însa spune
C-am greşit iar peste poate.
Cer, cerşesc, mă umilesc
Plină sunt de datorii
Insă asta nu contează
Fac totul pentru copii.
Seara simt ca nu mai pot
Hai citeşte-mi, iar vreau apă,
Tata iar zace în crâşmă
Mai târziu sunt înjurată.
Mama le poate pe toate,
Dă-mi şi aia, vreau cealaltă,
Noaptea mă uit pe pereţi
Nu se mai sfarşeste-odată.
Nu am timp nici să citesc,
Toată ziua la găleată
Spăl şi curăţ şi muncesc
Nu se mai sfârşeşte-oadată.
La ore e zarvă mare
Fac ce vor şi spun ce vor
Ştiu că doamna obligată
Va face pe placul lor.
E sistemul de doi lei
Am luat ce-am vrut şi gata
Obligată le fac moftu
Doamna-i profa bună. Gata.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

E ora patru dimineţa m-am trezit în zori să  scriu sufletul îmi e pustiu şi mă gândesc că în curând va fi o mare tragedie pe Pământ.
Nu pot să dorm dar lupt si sper
iubirea lui, făptura lui, mic giuvaer!
Sfârşeşte Doamne cu Pământul goleşte-mi de menire gândul ajută-mă să tac, să lupt, să ’ndur îmi este nefiresc de greu, nu sunt nici gnostic, nici ateu, sunt doar o simplă pierde-vară…, scriu poezie despre ţară,

pierdută-n flăcări, pierdută-m scrum, se va sfârşi! Vă spun de pe acum!
Nu este cale de întors, Mulţi dintre cei răi, dintre cei nemernici, Au întors lumea pe dos.
Un iad îmi este existenţa, Fac rimă  azi cu flatuenţa, Şi râd, Îmi pare necesar,
Să spun, să scriu şi să  dispar!

un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Altă poveste

Sub un colţ de cer aştept Să cadă rumenă petală Privirea dalbă îmi îndrept Către tine cu sfială Şi mă întreb, Şi te întreb: Ce fuse oare între noi? Sau totul este o greşeală? Greşirăm oare amândoi În vara-aceea infernală? Aş vrea sa pleci curand detot Prea mi-e prezenţa ta otravă Nici capul tu să nu-l întorci Am fost dar nu sunt o epavă. Ce fuse oare între noi? Circ, şansă, teatru de marionete? Părea desprins dintr-o poveste Povestea mea, povestea ta, Mereu, mereu...
Altă poveste!?!