Treceți la conținutul principal

Deocamdată

Privirea mea, privirea ta,
În zori de zi…

Nu mai contează!

Ce-a fost a fost,
Nu este necesar,
Nu voi muri, nu va mai fi.

Copilul meu, iubit şi drag,


Vrea beţe, bile, vrea kendame,


Iar eu nu ştiu ce să mă fac,
Al meu bărbat,
Tot timpul beat…
O gură de cafea amară,


Mă culc devreme, de cu seară,
Si mă trezesc în zori de zi,
Să scriu poveşti,
Ce n-ar mai fi,
Cu o femeie nefericită,
Şi prea devreme ‘nbătrânită,
Cu un “bărbat” prea temerar,
Şi un baiat prea iute, dar,
Îmi pasă mult prea mult de ei,
Lor nu le pasă despre mine,
Dacă îmi este rău sau bine,
Şi idioată, clar, sunt eu,
Nu sunt nici gnostic, nici ateu,
Doar o femeie supărată,
Că sunt prea des, prea mult certată,

Deocamdată!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Altă poveste

Sub un colţ de cer aştept Să cadă rumenă petală Privirea dalbă îmi îndrept Către tine cu sfială Şi mă întreb, Şi te întreb: Ce fuse oare între noi? Sau totul este o greşeală? Greşirăm oare amândoi În vara-aceea infernală? Aş vrea sa pleci curand detot Prea mi-e prezenţa ta otravă Nici capul tu să nu-l întorci Am fost dar nu sunt o epavă. Ce fuse oare între noi? Circ, şansă, teatru de marionete? Părea desprins dintr-o poveste Povestea mea, povestea ta, Mereu, mereu...
Altă poveste!?!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă Şi vălul vremii se destramă, Un gând nefast Sau poate-un zeu fatididic, Un sentiment antic şi…poate…ludic.
Am tras cortina roşie pe gând Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă O ultimă sclipire cu avânt, Când mă refugiez tăcută în cuvânt, Iar gându-mi fuge năucit, La ziua ce tocmai a venit.
Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi, Tăcute peregrinări în viitor Şi în trecut, Şi prea mult dor.
Nu am ştiut,
Nu, am uitat, Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.

MF, 21 nov. 2017
(foto: Internet)