Treceți la conținutul principal

Patru dimineaţa

E ora patru dimineţa
m-am trezit în zori să  scriu
sufletul îmi e pustiu
şi mă gândesc că în curând
va fi o mare tragedie pe Pământ.

Nu pot să dorm
dar lupt si sper

iubirea lui, făptura lui,
mic giuvaer!

Sfârşeşte Doamne cu Pământul
goleşte-mi de menire gândul
ajută-mă să tac, să lupt, să ’ndur
îmi este nefiresc de greu,
nu sunt nici gnostic, nici ateu,
sunt doar o simplă pierde-vară…,
scriu poezie despre ţară,


pierdută-n flăcări, pierdută-m scrum,
se va sfârşi! Vă spun de pe acum!

Nu este cale de întors,
Mulţi dintre cei răi, dintre cei nemernici,
Au întors lumea pe dos.

Un iad îmi este existenţa,
Fac rimă  azi cu flatuenţa,
Şi râd,
Îmi pare necesar,

Să spun, să scriu şi să  dispar!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Şah mat

Şah mat ……..
La poarta sufletului meu, De strajă stă o tură pe-nnoptat, Pionii după luptă, Căzură greu, Şi un nebun în poartă, Bate disperat…
Regina albă, regina negră şi-un pion cam aerat, Dau ultima luptă de cu seară, Când soarele alene… merge la-nnoptat…
Un cal nebun cu şa de aur, Bătută ‘n diamamante nensemnate, Îi stă reginei albe la picior, Ca un dulău sensibil într-o carte


Pe tabla ‘nconjurată de visele abstracte, Joc jocul de-a nebunii, Pe negru şi pe alb, Şi mă cobor umilă într-o carte, Din turnul meu de fildeş prea înalt...etc…
MF, iunie 2018
(foto:Internet)


un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă Şi vălul vremii se destramă, Un gând nefast Sau poate-un zeu fatididic, Un sentiment antic şi…poate…ludic.
Am tras cortina roşie pe gând Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă O ultimă sclipire cu avânt, Când mă refugiez tăcută în cuvânt, Iar gându-mi fuge năucit, La ziua ce tocmai a venit.
Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi, Tăcute peregrinări în viitor Şi în trecut, Şi prea mult dor.
Nu am ştiut,
Nu, am uitat, Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.

MF, 21 nov. 2017
(foto: Internet)