Treceți la conținutul principal

Patru dimineaţa

E ora patru dimineţa
m-am trezit în zori să  scriu
sufletul îmi e pustiu
şi mă gândesc că în curând
va fi o mare tragedie pe Pământ.

Nu pot să dorm
dar lupt si sper

iubirea lui, făptura lui,
mic giuvaer!

Sfârşeşte Doamne cu Pământul
goleşte-mi de menire gândul
ajută-mă să tac, să lupt, să ’ndur
îmi este nefiresc de greu,
nu sunt nici gnostic, nici ateu,
sunt doar o simplă pierde-vară…,
scriu poezie despre ţară,


pierdută-n flăcări, pierdută-m scrum,
se va sfârşi! Vă spun de pe acum!

Nu este cale de întors,
Mulţi dintre cei răi, dintre cei nemernici,
Au întors lumea pe dos.

Un iad îmi este existenţa,
Fac rimă  azi cu flatuenţa,
Şi râd,
Îmi pare necesar,

Să spun, să scriu şi să  dispar!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Altă poveste

Sub un colţ de cer aştept Să cadă rumenă petală Privirea dalbă îmi îndrept Către tine cu sfială Şi mă întreb, Şi te întreb: Ce fuse oare între noi? Sau totul este o greşeală? Greşirăm oare amândoi În vara-aceea infernală? Aş vrea sa pleci curand detot Prea mi-e prezenţa ta otravă Nici capul tu să nu-l întorci Am fost dar nu sunt o epavă. Ce fuse oare între noi? Circ, şansă, teatru de marionete? Părea desprins dintr-o poveste Povestea mea, povestea ta, Mereu, mereu...
Altă poveste!?!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă Şi vălul vremii se destramă, Un gând nefast Sau poate-un zeu fatididic, Un sentiment antic şi…poate…ludic.
Am tras cortina roşie pe gând Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă O ultimă sclipire cu avânt, Când mă refugiez tăcută în cuvânt, Iar gându-mi fuge năucit, La ziua ce tocmai a venit.
Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi, Tăcute peregrinări în viitor Şi în trecut, Şi prea mult dor.
Nu am ştiut,
Nu, am uitat, Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.

MF, 21 nov. 2017
(foto: Internet)