Treceți la conținutul principal

Cu ochii zdreliţi

Ochii zdreliţi


În noaptea albă, mi-am golit sufletul de emoţii,
De trăiri “pozitive” ce duc către nicăieri,
Aştept somnul raţiunii să nu-mi nască monştri,
Să mă cuprindă aleanul, în chip de visări.

De unde să ştiu că mi-e scris să trăiesc,
O veşnică singurătate în doi,
Şi trece şi ora, şi ştiu că doresc,
Să astup golul insipid dintre noi.

E camera goală, şi viaţa la fel,
Alergăm după bani, din zori, până seara târziu,
Cu inimi zdrelite şi nervi de oţel,
Cu ochii în lacrimi şi gândul pustiu.

E camera goală, o las, mă retrag,
E ceasul târziu, regretul, la fel,
Clipele-atarnă de destinul firav,
Am ochii zdreliţi şi nervi de oţel.


MF, 2017

(foto: Internet)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Altă poveste

Sub un colţ de cer aştept Să cadă rumenă petală Privirea dalbă îmi îndrept Către tine cu sfială Şi mă întreb, Şi te întreb: Ce fuse oare între noi? Sau totul este o greşeală? Greşirăm oare amândoi În vara-aceea infernală? Aş vrea sa pleci curand detot Prea mi-e prezenţa ta otravă Nici capul tu să nu-l întorci Am fost dar nu sunt o epavă. Ce fuse oare între noi? Circ, şansă, teatru de marionete? Părea desprins dintr-o poveste Povestea mea, povestea ta, Mereu, mereu...
Altă poveste!?!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă Şi vălul vremii se destramă, Un gând nefast Sau poate-un zeu fatididic, Un sentiment antic şi…poate…ludic.
Am tras cortina roşie pe gând Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă O ultimă sclipire cu avânt, Când mă refugiez tăcută în cuvânt, Iar gându-mi fuge năucit, La ziua ce tocmai a venit.
Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi, Tăcute peregrinări în viitor Şi în trecut, Şi prea mult dor.
Nu am ştiut,
Nu, am uitat, Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.

MF, 21 nov. 2017
(foto: Internet)