Treceți la conținutul principal

Fără rost


Se zbate în noapte urletul mut al tăcerii,
Şi unghiile zgârie pereţii unui suflet rătăcit,
Autumnală pesimistă a durerii,
Când într-un colţ a rămas doar un cuvant nerostit.

Ce-mi va aduce ziua de mâine,
Mai mult decât mi-a adus ziua de ieri,
Un strop de venin pe felia de pâine,
O propoziţie goală, uitată-n dureri.

Şi ce mai urmează, mai mult decât a fost,
Pe treptele reci, ce duc spre nicăieri,
Cuvinte rostite de guri fără rost,
Clipe pierdute, uitate-n dureri.

Poate ieri, poate azi, poate mâine,
Am uitat să trec pagina la cartea unei vieţi de prisos,
Un strop de venin pe felia de pâine,
Şi vorbe, multe vorbe goale, din guri fără rost.

MF, 2017




 (foto: Internet)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Şah mat

Şah mat ……..
La poarta sufletului meu, De strajă stă o tură pe-nnoptat, Pionii după luptă, Căzură greu, Şi un nebun în poartă, Bate disperat…
Regina albă, regina negră şi-un pion cam aerat, Dau ultima luptă de cu seară, Când soarele alene… merge la-nnoptat…
Un cal nebun cu şa de aur, Bătută ‘n diamamante nensemnate, Îi stă reginei albe la picior, Ca un dulău sensibil într-o carte


Pe tabla ‘nconjurată de visele abstracte, Joc jocul de-a nebunii, Pe negru şi pe alb, Şi mă cobor umilă într-o carte, Din turnul meu de fildeş prea înalt...etc…
MF, iunie 2018
(foto:Internet)


un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă Şi vălul vremii se destramă, Un gând nefast Sau poate-un zeu fatididic, Un sentiment antic şi…poate…ludic.
Am tras cortina roşie pe gând Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă O ultimă sclipire cu avânt, Când mă refugiez tăcută în cuvânt, Iar gându-mi fuge năucit, La ziua ce tocmai a venit.
Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi, Tăcute peregrinări în viitor Şi în trecut, Şi prea mult dor.
Nu am ştiut,
Nu, am uitat, Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.

MF, 21 nov. 2017
(foto: Internet)