Treceți la conținutul principal

Fără rost


Se zbate în noapte urletul mut al tăcerii,
Şi unghiile zgârie pereţii unui suflet rătăcit,
Autumnală pesimistă a durerii,
Când într-un colţ a rămas doar un cuvant nerostit.

Ce-mi va aduce ziua de mâine,
Mai mult decât mi-a adus ziua de ieri,
Un strop de venin pe felia de pâine,
O propoziţie goală, uitată-n dureri.

Şi ce mai urmează, mai mult decât a fost,
Pe treptele reci, ce duc spre nicăieri,
Cuvinte rostite de guri fără rost,
Clipe pierdute, uitate-n dureri.

Poate ieri, poate azi, poate mâine,
Am uitat să trec pagina la cartea unei vieţi de prisos,
Un strop de venin pe felia de pâine,
Şi vorbe, multe vorbe goale, din guri fără rost.

MF, 2017




 (foto: Internet)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Altă poveste

Sub un colţ de cer aştept Să cadă rumenă petală Privirea dalbă îmi îndrept Către tine cu sfială Şi mă întreb, Şi te întreb: Ce fuse oare între noi? Sau totul este o greşeală? Greşirăm oare amândoi În vara-aceea infernală? Aş vrea sa pleci curand detot Prea mi-e prezenţa ta otravă Nici capul tu să nu-l întorci Am fost dar nu sunt o epavă. Ce fuse oare între noi? Circ, şansă, teatru de marionete? Părea desprins dintr-o poveste Povestea mea, povestea ta, Mereu, mereu...
Altă poveste!?!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă Şi vălul vremii se destramă, Un gând nefast Sau poate-un zeu fatididic, Un sentiment antic şi…poate…ludic.
Am tras cortina roşie pe gând Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă O ultimă sclipire cu avânt, Când mă refugiez tăcută în cuvânt, Iar gându-mi fuge năucit, La ziua ce tocmai a venit.
Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi, Tăcute peregrinări în viitor Şi în trecut, Şi prea mult dor.
Nu am ştiut,
Nu, am uitat, Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.

MF, 21 nov. 2017
(foto: Internet)