Rememorare



Am trecut printr-un iad,
Amândoi,
Te priveam disperată,
Lăcrimând…

Acum te privesc dormind liniştit,
Umplându-mi braţele,
După o seară în care ai chicotit într-una hilar.

Ai crescut sub ochii mei,
Îmbrăţişându-te, seară de seară.
Ziua eram departe,
Disperată să agonisesc,
Cele trebuincioase traiului.

Acum îmi umpli braţele şi eu,
Eu te privesc mirată,
Întrebându-mă:
Eu unde eram în vreme ce tu creşteai?

Au trecut anii şi eu simt nevoia să pun punct,
Acestei suferinţe prea adânci pentru noi.
Iartă-mă, te rog, a mia oară…
Nu am ştiut să te privesc,
Şi să cresc,
O dată cu tine!


MF, 30 nov. 2017

(foto: Internet)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

un rai de humă

Altă poveste