un rai de humă


mi-e gustul astringent căzut din pleoape
într-un décor de catifea
când orologiul sună înspre noapte
eu mă gândesc la dumneata

mi-e glasul astringent şi disperat
îmi sună vorbele răcnite-n vid
când orologiul sună ‘nspre ‘noptat
caut pasiunea în cuvânt avid

şi palmele astringente caută alinare
în aşternutul rece şi scrobit
m-am afundat în dulcea mea visare
de suflet blând şi trup prea pătimit

iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit
se încovoaie sub povara anilor din urmă
am căutat dar n-am găsit
fericirea în acest rai de humă



MF, 1 dec. 2017

(foto: Internet)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

Altă poveste