Ce rece-i dimineaţa-n toamnă!



Ce rece-i dimineaţa-n toamnă
Şi vălul vremii se destramă,
Un gând nefast
Sau poate-un zeu fatididic,
Un sentiment antic şi…poate…ludic.

Am tras cortina roşie pe gând
Şi mă refugiez din nou întru cuvânt.

Ce rece-i dimineaţa-n toamnă
O ultimă sclipire cu avânt,
Când mă refugiez tăcută în cuvânt,
Iar gându-mi fuge năucit,
La ziua ce tocmai a venit.

Zei, demoni, lotuşi şi chiar sfinţi,
Tăcute peregrinări în viitor
Şi în trecut,
Şi prea mult dor.

Nu am ştiut,

Nu, am uitat,
Ce rece-i dimineaţa-n toamnă.


MF, 21 nov. 2017

(foto: Internet)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

un rai de humă

Altă poveste