Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2018

Oglinzi

Oglinzi
……………….
E furtună în nori, Furtună şi-n mine… Nu ştiu unde eşti, Nu ştiu de am vină…
Sirenele maşinilor aerodinamice s-au pornit să ţiuie asurzitor, Undeva într-o scară de bloc, S-a ascuns pruncul meu visător…
De te cunoşteam atunci cu inima de acum, Dar anii au trecut prea mulţi Şi a rămas doar un pesimism vag, Amintirea pierdută în ceaţă, A unei priviri de smarald.
E furtună în nori, Furtună şi-n mine… Nu ştiu de am vină Pierdută-n lumină.


MF, iunie 2018
(foto:Internet)


Şah mat

Şah mat ……..
La poarta sufletului meu, De strajă stă o tură pe-nnoptat, Pionii după luptă, Căzură greu, Şi un nebun în poartă, Bate disperat…
Regina albă, regina negră şi-un pion cam aerat, Dau ultima luptă de cu seară, Când soarele alene… merge la-nnoptat…
Un cal nebun cu şa de aur, Bătută ‘n diamamante nensemnate, Îi stă reginei albe la picior, Ca un dulău sensibil într-o carte


Pe tabla ‘nconjurată de visele abstracte, Joc jocul de-a nebunii, Pe negru şi pe alb, Şi mă cobor umilă într-o carte, Din turnul meu de fildeş prea înalt...etc…
MF, iunie 2018
(foto:Internet)


Acrostih- “E înalt ca bradul şi prost ca gardul”

Acrostih- “E înalt ca bradul şi prost ca gardul”
………………………
Este multă vreme de când mă gândesc la acestea:
Într-o seară oarecare, Nu ştiu ce s-a întâmplat, Altfel decât altădată, L-am iubit şi l-am iertat, Totuşi….n- am uitat nimic…
Catrene, slove, poezii, Altfel de-atunci eu îi dedic….
Barbă lată şi nu prea, Râde slab deşi e cazul, Are dinţii mari de aur, Două ceasuri şi-o curea, Uluitoare, zici că e Versacce, Lumea l-a luat de prost, nu ai ce-i face.
Şi stă şi plânge-n sinea lui, Isteric uneori, pahui, nu întelege,
Prostia e formă de mărire,, Rostul omului nu-i fandosire, Omului…îi şade bine cu credinţa, Suspină tristă-n colţ, Umilinţa, Tot căutand să scape din plasa lui.
Ca şi cum nu ar fi de-ajuns, Acasă, sub tablou are un seif şi un pistol.
Golan atipic de pe vremi, Arată des că-i fandosit, Rar bea paharul pan’ la fund, Duodenal şi obosit, Uluitoare-i ţara noastră, Lume cu brazi şi flori în glastră.
MF, 25 mai 2018
(foto: Internet)


Elegia speranţei

Elegia speranţei
………….
Am poleit fiinţa ta cu aurul speranţei, Nu este dintr-acela pe care îl vând micii mesteşugari la colţ de stradă, Este un aur mai strălucitor decât diamantele pe care le învârţi în soare, Încet, Încet, Pe o mie de fete…


Ţi-am dăruit în fiece clipă câte un pic din inima mea… Ştii, ea străluceşte ca un diamant în soare, Cu o mie de fete…
Eu, eu sunt o fiinţă cu o mie de feţe, de atitudini, de speranţe, Ce se învârt în soare, Încet, Încet, Tu vei ajunge să mă cunoşti, cândva, Pe toate cele o mie de feţe...
MF, 6 iunie 2018

(foto:Internet)
un fel de elegie
...............................
în oceanul meu de vise eu mă pierd de al tau dor mi-e teamă de vraja nopţii îmi e teamă c-am să mor
am să mor de dorul tău cuprinsă în nemurire un destin azi trecător veşnică întru trăire
în oceanul meu de dor mă las purtată de-al tău val


fiul meu risipitor eşti pentru mine-un ideal
ideal de bucurie de fericire şi de dor mi-e teamă de bezna nopţii când mă gândesc că am să mor
MF, iunie 2018
(foto:Internet) :

Doar tu…

Doar tu…
…………………………

 „O mare cantitate de talent este pierduta in lume din cauza absentei curajului. In fiecare zi dispar oameni a caror timiditate ii impiedica sa faca un prim efort.”Sydney Smith

Te privesc cu recunoştinţă mută de pe cerul încuiat al inimii mele ostoite, în încercările zorilor de zi…
armonii florale…
cu irizări de begonie, petunie, roze albe şi liliac… Îmi fac cale bătucită către inima ta,


neputincioasă fiind în faţa vicisitudinilor unui destin atroce, ce nu iartă nimic, câteodată… Rostesc cuvinte dalbe şi reci ca zăpada în mai, când cireşii înfloresc timid pe alocuri,… Eu caut calea către tine, pe acolo pe unde a trecut tirul nepăsării, sfărâmând orice urmă de compasiune, pentru un suflet măcinat de îndoiei Şi la urmă vei rămâne doar tu…
MF, 28 mai 2018
(foto:internet)
Irisul din mine
……………
valuri tulburi se ridică  peste cerul meu cu stele eu mă simt cumva pierdută  unde sunt visele mele
am pierdut în abisal, orice urmă de speranţă şi-acum caut în mod fatal, valuri reci de toleranţă.


cafeaua rece pe pervaz, aşteptă să fie sorbită, eu ma înnec într-un teoretic necaz, ca o floare ofilită.
orhideea de-altădat e-o roză adiacentă, scoasă la perfid mezat, cu urme de cotangenţă.
eu caut irisul din mine şi bujorul din fereastră, tot mai sper într-un alt mâine, tot mai sper la altă viaţă.
MF, iunie, 2018
foto: internet