Treceți la conținutul principal

Doar tu…

Doar tu…

…………………………


 „O mare cantitate de talent este pierduta in lume din cauza absentei curajului. In fiecare zi dispar oameni a caror timiditate ii impiedica sa faca un prim efort.” Sydney Smith


Te privesc cu recunoştinţă mută
de pe cerul încuiat al inimii mele ostoite,
în încercările zorilor de zi…

armonii florale…

cu irizări de begonie, petunie, roze albe şi liliac…
Îmi fac
cale bătucită către inima ta,



neputincioasă fiind în faţa vicisitudinilor unui destin atroce,
ce nu iartă nimic,
câteodată…
Rostesc cuvinte dalbe şi reci ca zăpada în mai,
când cireşii înfloresc timid
pe alocuri,…
Eu caut
calea către tine,
pe acolo pe unde a trecut tirul nepăsării,
sfărâmând orice urmă de compasiune,
pentru un suflet
măcinat de îndoiei
Şi
la urmă
vei rămâne
doar tu…

MF, 28 mai 2018

(foto:internet)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Patru dimineaţa

E ora patru dimineţa m-am trezit în zori să  scriu sufletul îmi e pustiu şi mă gândesc că în curând va fi o mare tragedie pe Pământ.
Nu pot să dorm dar lupt si sper
iubirea lui, făptura lui, mic giuvaer!
Sfârşeşte Doamne cu Pământul goleşte-mi de menire gândul ajută-mă să tac, să lupt, să ’ndur îmi este nefiresc de greu, nu sunt nici gnostic, nici ateu, sunt doar o simplă pierde-vară…, scriu poezie despre ţară,

pierdută-n flăcări, pierdută-m scrum, se va sfârşi! Vă spun de pe acum!
Nu este cale de întors, Mulţi dintre cei răi, dintre cei nemernici, Au întors lumea pe dos.
Un iad îmi este existenţa, Fac rimă  azi cu flatuenţa, Şi râd, Îmi pare necesar,
Să spun, să scriu şi să  dispar!

un rai de humă

mi-e gustul astringent căzut din pleoape într-un décor de catifea când orologiul sună înspre noapte eu mă gândesc la dumneata
mi-e glasul astringent şi disperat îmi sună vorbele răcnite-n vid când orologiul sună ‘nspre ‘noptat caut pasiunea în cuvânt avid
şi palmele astringente caută alinare în aşternutul rece şi scrobit m-am afundat în dulcea mea visare de suflet blând şi trup prea pătimit
iar astringetu-mi trup devreme ‘mbătrânit se încovoaie sub povara anilor din urmă am căutat dar n-am găsit fericirea în acest rai de humă


MF, 1 dec. 2017
(foto: Internet)

Altă poveste

Sub un colţ de cer aştept Să cadă rumenă petală Privirea dalbă îmi îndrept Către tine cu sfială Şi mă întreb, Şi te întreb: Ce fuse oare între noi? Sau totul este o greşeală? Greşirăm oare amândoi În vara-aceea infernală? Aş vrea sa pleci curand detot Prea mi-e prezenţa ta otravă Nici capul tu să nu-l întorci Am fost dar nu sunt o epavă. Ce fuse oare între noi? Circ, şansă, teatru de marionete? Părea desprins dintr-o poveste Povestea mea, povestea ta, Mereu, mereu...
Altă poveste!?!